VW Golf TSI

În numărul trecut, am condus un Fiat Bravo şi un Opel Astra Sedan, două automobile compacte şi în acelaşi timp două pretendente la titlul segmentului C. Încă n-am uitat cît de mult m-a impresionat Fiat-ul, mai ales datorită motorului său pe benzină de 1,4 litri T-Jet şi 150 de cai-putere. Cît despre Opel Astra, acesta este probabil cel mai bun compromis al clase compacte – un Golf în haine ceva mai ieftine.

Deşi în Europa Opel-ul Astra a fost cel mai comercializat model al ultimelor 12 luni, de la titlul de cea mai bine vîndută maşină la statutul de cea mai bună este un drum foarte lung. Iar atunci cînd te trezeşti cu banul în mînă şi cu ochii lipiţi de site-urile dealerilor din oraşul tău, parcă decizia nu mai este atît de simplă. Parcă n-ai vrea să plăteşti mai mult pentru ceva ce nu-ţi oferă dotări suficiente, dar nici mai puţin pentru o maşină care, după cîteva sute de kilometri, începe să scîrţîie din toate încheietuile, în ciuda nenumăratelor gadgeturi de la bord.

Ei bine, aici intră în calcul celebrul Volkswagen Golf. La prima vedere, nu-ţi vei da seama că ai în faţă cea mai bună maşină din clasa ei. Literalmente! Estetic, sînt arhisuficiente hatch-uri care arată mai bine şi la exterior, şi înăuntru, însă doar pentru că nişte componente arată bine, nu înseamnă că maşina stă bine şi la celelalte capitole.

De exemplu Seat Leon, Fiat Bravo, Citroen C4, Renault Megane sau chiar Opel Astra: toate sînt modele cu un aspect fie mai dinamic, fie mai elegant decît cel al Golf-ului, însă nici unul nu îi poate reproduce acestuia din urmă confortul şi senzaţia premium oferită de finisajele aproape ireproşabile ale interiorului.

Însă adevăratul subiect al testului nostru a fost motorul. Sub capota acestui Golf se găseşte un propulsor pe benzină de 1,4 litri TSi. Pînă destul de recent, în cazul celor de la Volkswagen, un motor de 1,4 litri nu însemna nimic mai mult decît 80 de cai-putere, economie maximă şi performanţe zero. A urmat însă apariţia celor două 1,4 cu turbină şi compresor, anume TSi-urile de 140, respectiv 170 de cai – ultimul disponibil doar pe versiunea Golf GT. Acum există încă o variantă, de doar 122 de cai-putere, care însă nu beneficiază şi de ajutorul unui compresor. Exact, doar turbo.

Din start, nu ne-am aşteptat la foarte mult de la acest motor. Este un turbo de entry-level şi, pe deasupra, are o capacitate foarte redusă – o mică problemă dacă nu dispui şi de un compresor. Acesta din urmă ajută foarte mult atunci cînd apeşi pedala de acceleraţie, în special la turaţii joase. Practic, cu ajutorul compresorului, puterea este livrată mult mai uniform, fapt care face din TSi-ul de 170 CP un motor mai plăcut şoferului chiar şi decît cel de 2,0 litri TFSi de pe Golf GTi – deşi ultimul este ceva mai rapid.

Contrar afirmaţiilor din fişa ethnică, motorul de 1,4 litri TSi şi 122 de cai-putere nu trage spectaculos chiar de la 1.500 rpm. Abia după 2.500 rpm poţi spune că sesizezi vreo diferenţă între acesta şi cel aspirat de 1,6 litri FSi.

Versiunea testată era un Trendline, ceea ce înseamnă că pentru 14.013 euro CIP primeşti dotări precum ABS, ASR, aer condiţionat climatic, 6 airbaguri, geamuri electrice faţă/spate, oglinzi electrice încălzite, radio-CD cu MP3, scaun şofer reglabil pe înălţime, torpedou cu sistem de răcire şi volan cu trei spiţe. Dacă ne întrebaţi pe noi, am mai da 500 de euro pentru un ESP opţional.

După ce ajungi să petreci mai mult timp alături de Golf, începi să realizezi de ce lumea îl invidiază aşa de mult. Dacă ai banii în mînă, chiar nu merită să mai iei în considerare vreun alt hatchback, iar acest Trendline 1.4 TSi chiar îşi merită cei 14.000 de euro fără taxe, deoarece este foarte greu să-i reproşezi ceva.
În acelaşi timp, este la fel de greu să scoţi pe piaţă la aceiaşi bani un model care să-l învingă, cei ce-au încercat să se apropie de el nereuşind decît să realizeze că maşina lor a fost concepută de un contabil.